De ce nu am putut eu citi cartea Cele 5 limbaje ale iubirii până acum ?
Știu de această carte de vreo 17 ani și de vreo 4 o am în bibliotecă. Mi-am cumpărat una și mie când am cumpărat una cadou de cununie pentru niște oameni dragi sufletului meu. Încă mă întreb dacă a fost un cadou potrivit sau dacă nu cumva l-am făcut prea târziu?! La foarte scurt timp după nuntă s-au despărțit
Acum 17 ani, eram în tren pe ruta Constanța – București, în compartiment cu un bărbat de +50 ani. Nu mai știu ce citeam eu dar de la cartea mea a pornit discuția. Și m-am trezit că, din vorbă-n vorbă, domnul își deschide sufletul în fața mea și-mi spune cu durere vădită-n privire că este căsătorit de peste 25 de ani și că el și soția au devenit cu timpul niște străini. Și se duce repede în argumentarea înstrăinării. „Ați auzit e cartea Cele 5 limbaje ale iubirii ? Eu am citit-o de curând și am înțeles care este problema noastră. Nu avem același limbaj al iubirii. Eu am limbajul contactului fizic și pe cel al declarațiilor iar ea pe cel al cadourilor. Până acum am rezistat cum-necum că au fost copiii. Dar de când au plecat copiii la casele lor, a devenit cumplit. Ne ajută faptul că eu lucrez pe mare și ne vedem rar. Dar tot doare din ce în ce mai mult această căsnicie…”.
Cu ce am rămas eu din această discuție foarte intimă cu un străin? Domnul acesta îmi vorbise despre carte cu un sentiment de fatalitate: așa scrie în carte, suntem incompatibili, ce să-i faci? N-ai ce să-i faci! N-am știut noi din astea când ne-am luat…
În sinea mea m-am revoltat de numa! Și am găsit un vinovat: autorul și cartea lui! Cum să scrii o carte așa de tranșantă și să nu propui nicio soluție?! Așa am crezut eu: că autorul doar descria tragedia incompatibilității la nivel de limbaj al iubirii și punct.
Peste ani, vorbesc cu o tânără femeie în jur de 30 de ani… și ea nefericită și neîmplinită în căsnicia ei. Conform aceleiași cărți pe care o citise și ea, soțul ei avea doar limbajul serviciilor iar ea le avea pe cel al contactului fizic, al timpului în 2 și al cadourilor. Îmi povestea totul cu disperare, dispreț, dezamăgire și deznădejde… Vorbea despre incompatibilitatea lor ca despre o boală fatală și incurabilă. Îmi povestea cât de umilitor este să aștepte concediul cu sufletul la gură și cu speranța că măcar atunci va beneficia de niște atingeri, de niște sărutări (pentru poze), de câteva clipe de amor cu soțul ei… Apoi își amintea că, de exemplu, într-o zi când a plecat la muncă, soțul ei a găsit lângă ușă coletul pe care ea trebuia să-l returneze la poștă. L-a luat și l-a returnat el, fără s-o întrebe. „Mă iubește, deci. Dar în felul lui! Mi-a făcut un serviciu fără măcar să-i cer…”
În capul meu ceva nu se lega: bine, bine, nu vorbim aceeași limbă, dar ce ne împiedică să învățăm limba celuilalt dacă îl iubim cu adevărat?! Cum vine aia să iubești pe cineva și să-l lași să-ți cerșească semne de iubire? Să nu-ți pese că-l vezi suferind? Să nu te întrebi ce nu faci bine sau ce altceva ai mai putea face?
Ce ne împiedică, deci, să învățăm limbajul celuilalt?
💣 Compromisul, Confortul și Consumerismul!
De ce să facem efort să învățăm un alt limbaj al iubirii când sunt persoane dispuse să ne accepte așa cum suntem?! Din teamă că nu vor găsi mai bine, din teamă de singurătate, din atașamentul inconștient față de suferință, din atașamentul toxic față de „e mai bine decât nimic sau rău cu rău dar mai rău e fără rău”.
De ce să facem efortul să învățăm un alt limbaj al iubirii când putem consuma oameni?! Îi consumăm până nu mai rămâne nimic din ei și apoi ne găsim alții!
💣💣 Trauma. Sau răspunsul nostru la traumă, felul în care am învățat să supraviețuim traumei.
Trauma = tot ce este BUN și NU ni s-a întâmplat + tot ce ni s-a întâmplat RĂU în viață.
Este greu să înveți alte limbaje ale iubirii pentru că asta presupune să te dezgheți la nivel emoțional, să stai cu rănile tale emoționale din trecut la care ai găsit drept soluție fix înghețarea emoțională, să accepți că nu ai aceste limbaje pentru că nu ai fost iubit așa…
În spatele limbajelor iubirii stau nevoi:
– la care ni s-a răspuns
– la care NU ni s-a răspuns, deci suntem înfometați
– pe care le-am ucis, am învățat să le ignorăm până la negare
Limbajele iubirii sunt strâns legate de iubire și neiubire, de traumele noastre, de nevoile noastre satisfăcute sau înfometate, de stima noastră de sine, de identitatea noastră întreagă sau fragmentată…
👎 Cei doi interlocutori ai mei luaseră din cartea Cele 5 limbaje ale iubirii ce îi aranja pe ei pentru a supraviețui suferinței: nu înseamnă că nu ne iubim dacă nu avem același limbaj al iubirii! Iar dacă ne iubim, e păcat să stricăm iubirea/căsnicia cu pretenții. Ne putem mulțumi cu ce avem!
👎 De ce au ales ei să se folosească de această carte în felul acesta?! Pentru că partenerii lor nu erau dispuși să facă niciun efort și își asumaseră ei să se martirizeze și să-și calce pe nevoi și pe suflet 💔
Eu nu zic că toată lumea trebuie să fie fericită pe modelul hollywood-ian. Eu am suficiente încercări eșuate la activ ca să pot accepta că pentru unii viața chiar este despre a se mulțumi cu ce au – așa cum definește Epicur fericirea.
Totuși, dacă ești profund nefericit în relația ta, părerea mea este că e sănătos să cauți să înțelegi ce poți face pentru tine.
🍀 Pentru unii este despre ajustarea propriilor așteptări.
🍀 Pentru alții este despre căutarea unui alt partener.
🍀 Iar pentru alții este despre eforturi comune pentru atingerea aceluiași obiectiv – fericirea în 2.
Important este ca alegerea ta să fie conștientă și asumată și tu să trăiești măcar în acceptare, dacă nu se poate în satisfacție deplină.
✝️ Personal, consider că relațiile construite pe compromis sunt relații în care se m0are la nivel de suflet. Sunt relațiile care personifică vorba aceea „Unii oameni m0r la 25 de ani dar sunt îngropați abia la 75”.
Pentru mine, cu toții ar trebui să vorbim cel puțin cele 5 limbaje de bază ale iubirii. Dacă nu le vorbim, suntem agramați în iubire. Suntem schilozi sufletește. Suntem înghețați emoțional. Trăim cu corpul, nu și cu sufletul.
Și cum spuneam mai sus, nu le vorbim pentru că nu ne-au fost predate, pentru că nu le-am experimentat… Dar, odată ajunși adulți, avem datoria să ne depășim condiția. Nu este rușinos să nu știi, este însă devalorizant să nu întrebi, să nu cauți să înveți, să alegi să nu știi, să te complaci, să rămâi în zona de confort, eventual să te mai și victimizezi!
Pentru mine, o persoană cu doar 1 – 2 limbaje ale iubirii este ca o zeamă lungă în care ai fiert o ceapă și/sau o varză. Poți să supraviețuiești toată viața cu o zeamă lungă de ceapă și/sau de varză. Dar nu trăiești cu adevărat!
În schimb, o zeamă în care ai fiert o ceapă, un morcov, un ardei, un cartof, o vânătă și-ai pus și nițică sare… poate fi un festin.
Ia o ceapă, dacă vrei să supraviețuiești! Fii varză dacă vrei să supraviețuiești!
Fii/Ia o tocăniță dacă vrei să trăiești!
Cu ajutorul psiho-educației înveți să nu fii varză, ci tocăniță. Ratatouille, si tu préfères 😃
Oamenii care nu au toate limbajele iubirii și nu au nici disponibilitate să le învețe, își caută parteneri pe principiul „jumătatea mea”… care, după cum putem vedea în exemplele de mai sus, nici nu este jumătate. Ei caută să se întregească prin celălalt și vin adesea în relație cu mai puțin de jumătate.
Dacă intri și rămâi în astfel de dinamici, cu parteneri săraci emoțional și indisponibili să facă efort și să evolueze – cu riscul de a mă repeta – nu trăiești cu adevărat! Supraviețuiești! Nu ți-ai luat un partener! Ți-ai luat un job prost plătit la schimbat pampers-i ☹️
… Cei care au trecut pe acolo, myself included, zic că singurătatea este grea, dar singurătatea în 2 este și mai grea…
Poate singurătatea în 2 este crucea ta și atunci îmi pare foarte rău pentru tine și-ți doresc curaj!
Dar dacă tu simți că viața ta este despre mai mult, go get it!
Începe prin a te întreba „Merit eu să fiu iubit/-ă în toate felurile frumoase și sănătoase? Merit eu să primesc atât cât ofer?”
Sincer, mult prea adesea și un animal de companie ne iubește mai frumos, mai sănătos și mai bogat decât partenerul de cuplu… alegerea este a noastră!
De ce este important să vorbim aceleași limbaje ale iubirii?
Pentru:
💕a ne simți conectați
💕a simți că aparținem
💕a putea vibra împreună
💕a simți că evoluăm împreună
💕a simți că trăim împreună, nu unul pe cheltuiala celuilalt
💕a simți că suntem independenți nu dependenți
💕a simți că suntem liberi nu atașați
💕a simți că suntem valoroși
💕a simți că trăim demn
Altfel care mai e rostul vieții în 2?!
Răspunsul la întrebarea de început, după ce am citit cartea:
– am respins cartea pentru că, din ce spunea primul meu interlocutor, nu toată lumea are toate cele 5 limbaje ale iubirii iar eu nu puteam accepta acest lucru pentru că mi se părea că e musai să le avem pe toate;
– am respins cartea crezând eronat că nu propune soluții;
RECOMAND cartea! Dar tot cred că nu ajunge doar să vorbim limbajul partenerului ci împreună pe toate cele 5!
Știu că în realitate nu este atât de ușor să implementezi sfaturile din carte!
Unde este foarte greu spre imposibil, trauma e de vină, dar despre asta într-o postare viitoare!
!!!
⛳ Încă ceva: atenție la cum ne mințim despre iubire! Este sau nu iubire adevărată între noi?!
#gândeștecusufletul
Esențialul se vede clar doar cu inima!
Dacă și tu simți ca mine ne vedem la nivelul următor!
